Numim accent pronunţarea mai intensă a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-o propoziţie sau dintr-o frază.
În limba română accentul nu are loc fix, el este fluctuant sau liber spre deosebire de alte limbi în care are loc fix. (limba franceză de exemplu, unde cade totdeauna pe ultima silabă).
În limba română, accentul fiind liber, unele părți de vorbire, ca pronumele personale, nu au accent propriu, acesta fiind cuprins într-o unitate accentuală cu un cuvânt anterior sau următor.
l-am dÚs, să-mi dái
Accentul poate sta:
a) - ...
CITESTE SI
ATRIBUTUL PRONOMINAL IN DATIV (AP in D) - Limba Romana Admitere Academia de Politie
...al exprimat prin pronume personal, caz dativ, formă neaccentuată, determină - substantive: mâna-i era rece fața-ți e ca ceara privirile-ți sunt stinse vorbele le sunt reci chemarea-mi răsună în noapte - adjective, cu funcție de atribut adjectival pe lângă un ...
PROPOZITIA COMPLETIVA PREPOZIȚIONALĂ (Cprep) - Observații - Limba Romana Admitere Academia de Politie
...epoziționale cât şi completivei directe. Întâlnim întrebare pe cine? pe lângă două tipuri de verbe: --> Ale „adversităţii afective", utilizate cu pronumele reflexiv în acuzativ sau la participiu (cu ...
INTERJECTIA - Posibilități combinatorii. Observatii. Punctuatie - Limba Romana Admitere Academia de Politie
...ilului şi afectivitatea: „Iată vin în cale...'''' „Mări, se vorbiră!..." - Interjecţiile pot avea şi variante: a! aaa! iaca! iacă! aoleu ! aoleo! de! dee! hop/ hopa! mă/ măi! - Tot interjecţii sunt şi cele împrumutate: amin! bravo! halal! servus! parol! adio! bogdaproste! ciao! poftim! - Interjecție sau substantiv? Era un frig, mamă-mamă! ...