De ce să alegi profesia de polițist?

Vă împărtășim gândurile a 3 elevi aflați în practică la IPJ în perioada ianuarie-februarie.

"Trăind într-o familie în care tatăl meu a fost criminalist, am putut  să observ și să  cunosc o parte din tainele meseriei încă de mică. Îmi sunt cunoscute momentele când tata era plecat la o intervenție exact când mi-aș fi dorit să-mi fie alături. Știu că Poliția presupune multă muncă și sacrificii, dar și bucuria de a-i ajuta pe cei din jurul meu, compensează. Astfel, am realizat că această meserie este exact ceea ce îmi doresc. Simt că pot să contribui la binele comunității, ajutând oamenii în situațiile dificile cu care se confruntă. Am văzut această bucurie atât la tata, cât și la alți mulți polițiști. Îmi doresc să fiu la fel de bună ca ei. Elena Luisa – anul II"

"Dorința de a deveni polițist a fost una veche, însă decizia am luat-o aproape de finalul liceului. Și tatăl meu a fost polițist și astfel am învățat că a fi polițist este mai mult decât o meserie. De ce îmi doresc să devin polițist? … Aud foarte des această întrebare, fie de la prieteni și cunoscuți, fie de la rude, fie de la colegi . Mi-am pus chiar și eu această întrebare când m-am decis să mă înscriu la Academie. Uniforma, statutul, condițiile de lucru, programul, banii nu mai sunt un argument. Există meserii mai respectate, mai avantajoase, mai liniștite. Cum să le explic celor din jur că Poliția trebuie să o simți în inimă, că trebuie să o porți mereu înainte de uniformă și că trebuie să o respecți pentru ca și ea să îți ofere respect? …Nu știu cum  să le explic, dar pot să le arăt… și pot să o fac zi de zi, până când nu mă vor mai întreba… vor înțelege. George Cosmin – anul II"

"Întrebarea de ce vreau să fiu polițist mi-a răsunat de multe ori în minte, atât înainte, cât și după depunerea jurământului militar. Încă mă întreb care e motivul. Stabilitatea poate fi unul dintre ele, dar nu îl simt a fi cel mai relevant. Banii … se pot face mai mulți și în alte locuri, deci nici asta nu e, iar liniștea … sunt sigur că puteam alege un domeniu mai liniștit. Ce am văzut până acum m-a făcut să îmi dau seama că nu acestea sunt motivele care mă animează. Am întâlnit, în scurta mea experiență în poliție, oameni frumoși și dedicați care mi-au arătat că aceasta meserie este de fapt o vocație, că poți să aduci cetățenilor liniștea, că are cine să îi ajute, că munca ta contribuie la binele comun…. Simt că despre asta e vorba în poliție și nu este o meserie pentru toți. Totuși, e în regulă, deoarece noi, cei care suntem aici prezenți, prinși în ture obositoare sau misiuni, suntem garanții faptului că ajutorul vine. Suntem câini ciobănești într-o lume unde lupii vor să prindă oile … și ne vom face datoria. Tiberiu -anul II"